Cine-i Framemacher si cu ce se indeletniceste mnealui?

Exact, fericiti cei din preajma atelierului tau, au ce alege de acolo.Si daca vor intra cu siguranta vor fi si mai mult impresionati. Mie mi-a placut mult rama de la min 2.18. ( si celelalte sunt exceptionale...).
Succes in activitate si multi clienti!!!!

Felicitari pentru deschiderea noului magazin. Cu siguranta cand voi ajunge in Craiova il voi vizita. Sunt sanse deoarece am veri primari in Craiova, pe care ii vizitez macar o data pe an. Mai ramane sa aflu unde se afla magazinul mai precis.
Sarbatori fericite si multe realizari in anul care vine.

geta a scris: Chiar daca esti in colaborare cu o alta persoana, dupa cum am observat in proaspatul Atestat, totusi este o mare realizare si ai tot dreptul sa te mandresti cu asa ceva. Cei din Craiova, sau din imprejurimi, sunt niste privilegiati avandu-te aproape.

Nu stiu exact la ce te referi. Asta nu e un magazin propriu zis, ci doar o vitrina in buricul orasului, linga primarie. In spatele ei este un soi de laborator foto (de unde si reclama aceea Fujifilm care se vede pe deasupra paravanului vitrat) de la care am obtinut vitrina. Daca te referi la diploma inramata, atunci trebuie spus ca acela e un exemplu de inramare a diplomelor. L-am pus acolo in speranta ca voi trezi si printre romani interesul unor categorii precum avocatii sau doctorii care, cel putin in occident, isi etaleaza cu multa mindrie diplomele si atestatele. Diploma in sine, datata 1 Decembrie 2009 este un document eliberat de mine pe numele celui mai vechi si bun angajat al firmei mele si spune, in engleza, ca eu ii recunosc calificarea de constructor si finisor de rame. E vorba de o doamna extrem de talentata si muncitoare care lucreaza la firma asta de peste 16 ani. Dupa cum vedeti, dureaza cam cit patru facultati sa obtii o recunoastere profesionala semnata de Framemacher, ceea ce este poate putin cam prea exigent judecind dupa standardele Universitatii Spiru Haret, nu-i asa?
Diploma respectiva are un paspartout cu fillet auriu (adica cu inca o ramutza subtire de jur imprejurul deschiderii interioare), dar rama este identica cu ce pe care v-o arat mai jos. Remarcati inscriptia latina de pe latura de jos a ramei care zice ceva de genul "prin munca asidua invingi totdeauna"

Frame, imi cer mii de scuze pentru faptul ca am interpretat gresit acel document inramat din vitrina. In tot cazul, important este ca ne incanti cu realizarile tale care sunt de o mare exceptie. Sa ai mult spor si inspiratie !

http://home-and-garden.webshots.com/photo/2720253950104905440bMxShy
Va rog sa-mi dati si mie o idee despre cum ar fi mai reusit sa inramez aceste goblenuri ; ma refer la culoarea passepartout-lui, la rama.
Am fost azi la un centru de inramat si dna de acolo parca era din alta lume, adica nu avea deloc simtul culorilor, al asocierilor si nu prea mi-a placut,chiar daca era relativ ieftin.I-am zis ca ma mai gandesc si poate gasesc si eu vreo combinatie potrivita.
Va multumesc.

Framemacher a scris:

Maestre, va felicit! Eu una nu ma mai satur prind-o.

claudia a scris:http://home-and-garden.webshots.com/photo/2720253950104905440bMxShy
Va rog sa-mi dati si mie o idee despre cum ar fi mai reusit sa inramez aceste goblenuri ; ma refer la culoarea passepartout-lui, la rama. ...............
Va multumesc.

Cred ca doamnele care frecventeaza acest forum sint destul de numeroase si experimentate pentru a-ti oferi citeva sugestii foarte bune in cazul de fata. Doamnelor, va indemn sa luati cuvintul. Goblenele
Claudiei sint moderne, cumva in genul afiselor. Sint curios ce solutii gasiti. Va reamintesc ca inramarea unui tablou nu este stiinta exacta cu solutie cistigatoare unica. Acelasi tablou poate fi "servit" bine in foarte multe feluri, la fel cum si mincarea poate fi savurata in diverse prezentari si medii, nu doar in picioare, la coada tigaii, linga aragaz, cu plozii agatati ciorchine de fusta mamei.

Sincer eu le vad inramate fara passepartou si cu o rama de lemn negru sau maro ingusta....

eu le vad inramate intr-o rama verde de nuanta frunzei de lalea si un pas gri ca si nuanta din goblenul gherberei.inramate intr-un singur tablou si pasul sa desparta fiecare floare.

In citeva imprejurari am fost intrebat ce inseamna, in opinia mea, un goblen bun si imi amintesc ca de fiecare data raspundeam destul de stereotip ceva in genul: etamina cu ochi cit mai marunt, culori si nuante cit mai multe, dosul sa fie atit de bine terminat incit, practic, sa poti confunda cele doua fete intre ele etc.
Revin abia acum cu niste amanunte, bineinteles, in ipoteza ca va mai intereseaza parerea mea.

Un goblen de valoare se coase sub lupa, la un singur fir, daca va vine sa credeti, atit de mici sint ochiurile etaminei. La dimensiunea asta nu se coase pe pinza ci pe o retea tesuta si ea la un fir iar de cusut se coase cu ace speciale foarte fine. Doar la ochiuri atit de mici este posibila redarea detaliilor de parca imaginea ar fi fost tiparita iar multimea culorilor si iluzia de tiparitura sint ambele marci ale valorii unui goblen.

Lipsa detaliilor, contururile zigzagate si petele mari de culoare uniforma sint semnele sigure ale unui goblen de proasta calitate. Goblenele produse industrial si vindute impreuna cu atele si diagrama prin magazine specializate sint de slaba calitate, iar rezultatul e orice dar nu arta goblenului. Intr-o epoca indepartata, in care se mai coseau si goblene de buna calitate, atele erau adeseori vopsite manual tocmai pentru a reda EXACT diverse grade de umbra precum si detaliile cele mai fine. Un goblen bun dureaza exasperant de mult sa fie cusut dar si pretul lui este incomparabil cu al celorlalte, asta in ipoteza vreunul din cele de duzina ajunge sa se vinda.

Goblenul bun este o arta, asa cum ii zice si forumului astuia. Ce inseamna asta? Simplu spus, insemna trei lucruri la superlativul absolut: munca multa, rezultate unice si valoare artistica. Si mai insemna ceva foarte important si anume ca cel care-l coase este ea insasi o artista. Sa le luam pe rind.
1. Munca multa. Nimeni nu se mai indoieste astazi ca exista o relatie strinsa intre numarul de ore de munca manuala calificata si valoarea produsului rezultat. Ceva ce dureaza putin sa-l faci valoreaza in final putin (sau deloc) daca vrei sa-l vinzi
2. Rezultate unice. Pe scurt asta inseamna ca doua goblene nu au voie sa fie identice. Fiecare goblen trebuie sa fie unic in felul sau. Insa in momentul in care o mie dintre voi cumpara si cos o mie de "Doamna cu cartea", toate fiind produse in aceeasi fabrica, pe aceeasi pinza, aceeasi marime si aceasi diagrama e usor de inteles ca aici vorbim despre productie de serie (mica, mijlocie sau mare), nicidecum despre arta. De fapt in aceasta situatie goblenul nu mai insemna decit o demonstratie inutila de rabdare si disciplina.
3. Valoarea artistica. Va invit sa vizitati cel mai apropiat muzeu sau, inca si mai lesne, sa cautati pe internet (google.ro > Imagini) niste picturi oarecare. Cautati pina gasiti imagini mari care sa vor putea umple tot ecranul si priviti-le indeaproape cu multa atentie. De pilda Caravaggio. Mergeti la adresa http://www.caravaggio.rai.it/eng/demo.htm ca nu veti regreta. Faceti clik pe bara rosie de sus unde scrie The Catalogue. Acolo alegeti-va o pictura si faceti clik pe ea. Se va deschide o imagine mai maricica. Faceti clik si pe aceea. Noua imagine care se deschide poate fi marita, daca apasati pe semnul plus (+) pina la punctul unde puteti vedea si crapaturile din culoarea de ulei. Doar fiti rabdatori putin si asteptati sa se limpezeasca imaginea dupa ce ati marit-o. Va dura citeva secunde. Ei bine, veti remarca ca nicaeri nu intilniti o tusa solida de culoare mai mare de, sa zicem 1-2 centimetri patrati. Fata de masa cea mai alba dintr-o natura statica, de exemplu, are in fapt o multime de culori si nuante care se framinta si se amesteca unele cu altele. Nimic nu este o pata de culoare luata direct din tub, asa cum a fost ea cumparata de la pravalie. Tabloul se intrupeaza din elemente coloristice inexistente in tuburile de vopsea, iar chimia asta cromatica s-a petrecut pe paleta, in mintea si sufletuil pictorului. Acesta a participat cu toata fiinta la creatia lui. Totusi, daca oricine poate colora cu vopsele de gata, nu oricine poate picta si inca si mai putini devin pictori.
Cu totii stim ca goblenurile sint reproduceri ale unor picturi celebre iar faptul ca sint mai mici in dimensiuni nu inseamna ca trebuie sa fie si mai sumar redate ori sa dureze putin timp cusutul lor. Uitati-va la un Boucher si vedeti cite culori si nuante a folosit el pentru tenul personajelor, pentru copacii ori apa din tablourile lui si apoi ginditi-va cit de primitiv si discretionar sint redate cele mai multe dintre goblenele pe care le-ati vazut: cu brazi din doua culori, trunchiuri si crengi dintr-o culoare, tenul din maxim doua etc. Regret sa va dezamagesc, dar acestea goblenuri nu-si merita nici costul platit pe seturi. (A propos, care e pluralul de la goblen: goblenuri sau goblene, ca nu-l stiu?). Fara a intra in detalii tehnice evidente doar celor ce inteleg fotografia digitala sau tiparul, putinatatea detaliilor si culorilor unei reproduceri/goblen/ este datorata stric rezolutiei slabe, adica putinatatii pixelilor de culoare [respectiv a ochiurilor din etamina]. Cu cit ochiurile sint mai marunte, cu atit mai multe puncte de culoare incap in goblenul dvs iar asta in schimb va va oferi "loc" pentru detaliile care altfel ar lipsi.
4. Artistul. Goblenul de valoare este in final cusut de cineva cu suflet si ochi de artist, nu de un robot capabil sa urmareasca o diagrama. Diagrama este o simplificare mai mult sau mai putin grosolana a picturilor reprezentate. Acolo unde exista o pata prea mica de culoare ea este omisa. Acolo unde scoarta copacului necesita 40 de culori si nuante se foloseste una, maxim doua. Desigujr ca cine va folosi 5 sau 10 (iar asta nu se poate intimpla pe etamina cu ochiuri mari) in loc de 1 sau 2 va crea ceva propriu, unic si valoros in masura in care ochiul si mintea lui de artist fac ca scoarta respectiva sa para mai vie si mai adevarata acum. Artistul consulta imaginea mai mult decit diagrama si decide unde sa aplice diagrama si unde sa picteze el/ea cu acul si ata in nuante poate inexistente in set. In vremurile de dinaintea aparitiei diagramelor, tablourile erau pictate direct pe etamina. Abia se zareau. De fapt se zareau doar atit cit sa recunosti elementele si culorile dominante ale picturii. Restul era lasat la discretia trudei si imaginatiei artistice a celei care avea sa-l cose. Rezultatul era unic si spectaculos, valoarea era cu totul deosebita chiar si in cazul unor goblene cu punct mai marisor. Prin contrast goblenele de azi par copiate la un xerox color indiferent cine si unde le coase.

In incheiere va atrag atentia asupra unei broderii vietnameze care este suficient de pretioasa pentru a fi fost cumparata cu citeva mii de dolari acolo, in fundul Vietnamului, de cei care inteleg si iubesc munca, talentul si arta. Broderia il reprezinta pe un Eminescu local. Stiu ca broderia si goblenul sint lucruri diferite, dar munca, talentul si arta sint pretutindeni la fel de usor de recunoscut. Inutil sa va mai zic ca spatele broderiei avea capetele atelor ascunse si de aceea se citea exact ca si fata, adica asa cum ar trebui sa fie si in cazul goblenelor bune care insa, din nefericire, prea adesea sint pline de ate si noduri pe spate pe considerentul ca in final nu se mai vad. Asta-i ca si o mincare prost gatita si servita intr-o farfurie murdara pe considerentul ca tot in stomac ajunge.
Iata despre ce e vorba. Prima poza, vedere generala. Tabloul e mai mare, are vre-o 50 de cm lungime , dar l-am mai "tuns" eu putin.

Iata acum doua detalii din haina poetului, ultimul fiind si mai mult marit.


Iar acum, daca inca nu ati inteles la ce va uitati, iata si ultimul detaliu in care vedeti pina si firul de ata si felul in care au fost redate firele rare din barba poetului

Postarea mea fluviu din noaptea asta s-a vrut o pledoarie pentru arta si calitate, in general, indiferent de domeniul in care va exprimati. Nadajduiesc ca va folosi cuiva. Noapte buna acum. Este ora 4:25 dimineata si merit si eu sa ma duc la culcare. Pe curind.

Frame

De acord cu tot ceea ce ati scris maestre. Cred ca ati vazut foarte multe in viata dvs si ati invatat foarte multe de-alungul anilor, ati fost sincer si am inteles tot ce ati spus, stiu din proprie experienta in ale goblenului ca aveti dreptate. totusi, cred ca ati fost cam dur cu noi. Important este totusi ca fetele care lucreaza goblen si sunt aici inscrise -dar si pe alte site-uri- fac totusi ceva in timpul lor liber, nu stau la barfe, nu stau in fata blocurilor pe banci atente la tot ce misca si se intampla , nu sunt cu capetele lipite de geamurile caselor sa vada cine cu cine trece pe strada si ce anume fac. Isi ocupa timpul cu ceva, frumos si constructiv -parerea mea- nu pe gustul tuturor, dar le iese ceva frumos totusi din maini. Sunteti de acord cu mine?
Eu nu ma cred o artista, dar sunt o goblenista -fara prea multa arta- careia ii place sa lucreze goblen. Ca lucram goblenuri prelucrate de diferite marci -asta avem si asta lucram-. Am primit candva de la una din fetele de pe forum programul de facut diagrame, i-am multumit cred pe masura pentru el, dar sa stiti ca nu am reusit sa fac ceva cu el, poate nu stiu sa lucrez cu el, poate nu am avut timp de el, dar prelucrarea facuta nu a fost de calitate si am abandonat-o. M-am intors deci, la modelele mele de la wiehler, lanate, sau krif.
In ceea ce priveste dosul lucrarilor, sa stiti ca foarte multe fete lucreaza perfect, modelele alea kitchuri pe care le au, dar lucreaza ingrijit, chiar perfect.
Este adevarat ca valoarea goblenului este in unicitatea lui, in felul lucrului, dar si cat de marunta este panza. Asta o stiu demult, le-am mai spus-o si fetelor candva. Singurul inconvenient cu tehnologia asta este ca nu ne putem intalni, sa vedem ce este de facut, timpul ne preseaza, suntem departe una de alta, ar fi buna o claca cum se facea candva. Am schimba pareri, am invata una de la alta multe lucruri.
Candva am facut parte -pentru 4 ani aproape- dintr-un club al goblenistilor, ne intalneam odata pe saptamana -joia- la Palatul Culturii la Ploiesti, participam la expozitii, dar cu timpul, poate si atmosfera, am pregetam sa mai ma duc pana la club, am incercat sa-mi fac unul aici, la Breaza la Casa de Cultura. O parte din fete sunt colege cu mine, nu prea le placea sa vina la intalniri, de cateva ori m-am dus doar eu singura. Concluzia? Ne ramane doar internetul, parerile spuse pe ici pe colo, sunt citite, nu sunt citite - asta este- fiecare cu parerea lui, fiecare cu felul lui.
Intotdeauna am citi cu atentie spusele dvs., le-am rumegat, niciodata nu am raspuns, de felul meu, vorbesc foarte rar. Potae pentru ca, uneori am vazut ca ceeea ce spun trece neobservat/ sau poate nu place. Va admir felul de a fi si de a spune lucrurilor pe nume - se vede ca ati iesit foarte mult in alta lume.
Va respect si va spun - AVETI DREPTATE MAESTRE-.

Multumesc pentru pareri. Am decis ca pentru lalea si hibrid sa pun passepartout vernil si rama de lemn verde mai inchis. Doar pentru gerbera nu am gasit nici o varianta...

Doamnelor, nu e cazul sa intrati in defensiva acum. Am fost direct, e drept, dar nu am vrut sa ranesc pe nimeni. De fapt am vazut cu ochii mei de prea multe ori cum educatia si munca sustinuta schimba complet in bine pe omul cel mai simplu ca sa nu fiu convins ca, asa cum zicea si Napoleon, in ranita oricarui soldat se ascunde bastonul de maresal, si ca oricine flirteaza cu arta are daruri artistice si un suflet de artist de oferit. Ori voi, doamnele mele, exact asta faceti. Prin urmare va garantez ca sinteti mai daruite si mai talentate decit ati putea crede, dar si ca valorizarea si inflorirea dumneavoastra artistica depinde doar de sansa de a nimeri pe un sol fertil. Din nefericire, si asta este ceea ce am vrut sa retineti, traind in Romania nu "jucati" intr-un campionat goblenistic puternic si asta conduce la plafonarea si pierderea talentelor. Ma tem ca nici arta goblenului nu mai este pretuita precum era ea odinioara si asta va vaduveste de o serie de satisfactii si provocari absolut necesare oricarui proces de emancipare si perfectionare.
Sa stiti ca exact la fel stau lucrurile si in domeniul meu de acticvitate. Daca ramineam in Romania as fi ajuns si eu probabil un fan al ramelor sclipicioase facute din plastic, importate din China, la doi bani bucata, caci doar astea pot fi vazute in jur. Pina si in America doar o elita foarte subtire mai apreciaza si cauta ramele adevarate, unicat, proiectate si construite manual, odata pentru totdeauna, in beneficiul unei lucrari anume. Pentru pretiozitatea si raritatea lor rame au preturi de zeci si sute de ori mai mari decit cele ieftine gasite pe toate gardurile. Banuiesc ca si in domeniul goblenelor trebuie ca exista o nisa selecta unde nu se accepta decit excelenta, indiferent cit costa aceasta, pe principiul ca daca intrebi cit costa, atunci precis nu-ti poti permite asa ceva. Ori excelenta, asa cum va ziceam, nu se cumpara si nu se vinde in seturi de gata, ate, pinza si diagrame. Intotdeauna si oriunde seturile se adreseaza doar incepatorilor si hobbystilor. Cit timp va multumiti sa ramineti pe treapta asta, ei bine, asta e o alta poveste..

Se aseamana povestea cu cea a Cenusaresei sau, daca vreti, cu lectia despre disparitia unor specii care specii nu se sting deloc subit; ele continua sa mai reziste destul de multa vreme dupa ce au fost declarate stinse, pe ici-colo, prin locuri foarte izolate si fertile. Intr-o lume invadata de goblene (si rame) de consum, statistic vorbind este prudent sa afirmi ca inca mai rezista pe undeva si maestri genului, rasfatati si ocupati pina peste cap, pe masura raritatii lor, si care abia fac fata cererii. Simplul fapt ca goblenul (sau rama) continua sa existe si sa se dezvolte in formele banale, simplificate, comerciale si ieftine e o garantie ca undeva trebuie sa reziste si o piata a cunoscatorilor, o nisa a colectionarilor adevarati unde isi au locul si sint cautate doar goblenele veritabile si de excelenta calitate. Pretul acestor piese este firesc sa fie ametitor de mare astazi. Fara sa pretind ca stiu unde si de catre cine (pentru ca pur si simplu nu m-a interesat), sint convins ca se mai tese etamina deasa la un fir. Fara sa pretind ca le cunosc pe nume, sint convins ca mai exista si gobleniste care n-ar accepta sa se joace cu arta si pasiunea lor si care mai degraba ar face cadou un goblen excelent decit sa coase unul prost. Locurile si persoanele acestea sint atrase unele de altele prin feromonii pasiunii lor comune si mai devreme sau mai tirziu sfirsesc prin a se cunoaste. S-a calculat ca oricare dintre locuitorii planetei au deja capacitatea (pe care insa nu si-o cunosc) ca in minim 6 etape sa ajunga la oricare alt om de pe planeta asta, indiferent cit de neinsemnat e unul si special celalalt. Cu alte cuvinte, oricare dintre voi cunoasteti deja pe cineva care la rindul lui cunoaste pe cineva, care si el stie pe cineva astfel ca in minim 6 astfel de etape sa puteti ajunge la cine vreti voi: la Basescu sau Putin, la Obama sau Osama Bin Laden. La fel si cu materialele de calitate pentru facut goblene. Daca chiar vreti cu adevarat, nu se poate sa nu le gasiti. Daca insa intrebati pe forum si va multumiti cu primul raspuns primit, asta inseamna ca fie nu stiti, fie nu vreti mai mult si atunci raspunsul primit este cel perfect pentru dumneavoastra. Cine stie ce vrea, cine a vazut goblene superbe la viata ei si vrea sa se autodepaseasca si sa coase si ea capodopere, nu doar mici cadouri de Craciun pentru cei apropiati, nu se va limita la furnizorii obisnuiti, ci va cauta mai departe, la fel cum cum cine vrea o rama unicat de autentica valoare si calitate, una cu care urmasi urmasilor lui sa continue a se mindri, nu se adreseaza ramarului din coltul strazii ci cauta pina cind eventual ma intilneste pe mine sau un altul ca mine.

Va rog sa ma credeti, ca stiu despre ce vorbesc. Exista lucrari de tinerete pe care as da oricit sa nu le mai revad niciodata, atit de proaste mi s-ar parea ele astazi. La fel si dumneavoastra, nu stiti cit de comune si neinsemnate sint goblenurile "de gata" pina nu ramineti mute de neincredere si admiratie in fata unor goblene cu adevarat valoroase. Cea dintre voi care va avea sansa (sau ghinionul) sa se intilneasca cindva cu goblenul de reala calitate nu se va mai atinge de seturile pe care le cumparati astazi si, din pasiune pentru aceale goblenuri, va invata si sa tese etamina si sa vopseasca ate la o adica, daca nu le va gasesi de cumparat in alta parte, decit sa mai cumpere seturi si sa mai coase ca inainte. Va vorbesc din proprie experienta, I've been there, I've done it.

Nu inseamna deloc ca, daca as avea puterea, as interzice ramele si goblenele de calitate indoielnica. Valorile nu rasar niciodata din piatra seaca. E nevoie de multi sportivi si de o puternica competitie pentru a descoperi si pregati un campion. La fel si aici. E nevoie si de imensa masa a consumatorilor fara pretentii pentru ca pe fondul agitatiei si aprecierii create de acestia sa se decanteze gustul si aprecierea pentru lucrurile superioare. Inca odata va reamintesc ca pledez pentru calitate superioara si nu pentru boicotarea calitatii inferioare.

Bine spus MAESTRE!
Aveti in totalitate dreptate!